vorbe goale...
de la voi cum se vede ?
Sunt omul simplu de pe stradă,
Cum deseori am fost numit
De guvernanţi, când ies la sfadă,
Intr-un limbaj de promenadă
Analfabet şi gângăvit... continuare
Miercuri, 2017-10-18, 3:54 PM
Bine aţi venit Vizitator | RSS
Avatar...



D'ale lor...
Cu și fără...

Testamentul lui Năstase...


Stiri...

Statistici

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0

Principală » Politică
Ce popor, care popor... de unde popor ? Acest popor, care este când prea mult, când prea puțin, când nepăsător, când nesimțit, când mituit, când cinstit, când incapabil, când inconștient, când analfabet... când... 
La atâtea calificative, unele mai invective decât altele, nu lipsește decât întrebarea; ce caută acest popor în tara lor (a politicienilor) ? Socotit în cifre sau procente, funcție de interesele lor, omul de rând, este pentru ei, doar mijlocul prin care urcă în scaunele țârii și veșnicul dator fată de statul pe care ei pretind că îl reprezintă. Cei care urcă acolo sus, sunt aleși de partide pe criterii bine stabilite; supuși, ascultători și neapărat cu o contribuție monetară consistentă. Aparent democratic, sistemul nu face decât să promoveze în majoritatea cazurilor, idivizi de cea mai joasă speță, care au însă grijă să nu uite de propovăduirea acestui concept, democrația. Mediocritatea lor, (pe care nu o recunosc nici în fata dovezilor) naște legi inaplicabile, cu tente nedemocratice, de multe ori anticonstituționale. Dintre cei peste patru sute de parlamentari un număr neglijabil au capacitatea dialogului și a legalității cuvintelor  rostite, restul sunt simple cartele de vot manual, aproape jumătate având dosare penale pe rol, sau condamnări. Încotro poate fi dusă o tară cu asemenea politicieni, cei douăzeci și doi de ani o spun în gura mare, nicăieri. Lângă averile lor, domnește nesiguranța și sărăcia. 
Principala lor preocupare, furtul, uneori instituționalizat, naște lupte dăunătoare și costisitoare, singurul plătitor al prostiei lor, fiind tot săracul. Numai în ultima lună, costul acestei prostii, material sau de altă natură, este incalculabil. Pasul înapoi în timp, rușinea în care au dus leul. mizeria aruncată în ochii lumii exterioare, nu pot fi calculate, dar durerea lor ne acoperă tot pe noi, săracii. 
Cu o clasă politică în care Ion Iliescu, încă își mai etalează ideile "revoluționare”, cu un Traian Basescu pierdut în amintirile bișniței cu blugi și țigări, un Victor Ponta obsedat de aroganța titlurilor,  (repetând obsesiv calitatea lui de prim ministru sau președinte de partid) un Crin Antonescu aproape tras la indigo cu Ponta, dar mai chiulangiu și alte atâtea nume "sonore” (care au ajuns să ne creeze scârbă) ca Videanu, Voiculescu, Hrebenciuc, Tariceanu, Elena Udrea, Roberta Anastase, Adrian Nastase, etc...etc...etc.. șansele schimbărilor economice și sociale sunt nule. După 22 de ani, mai au tupeul să rostească cuvântul schimbare, ascunzând în spatele lui excomunista "rotire a cadrelor”. Poate că toată această mascaradă a ultimelor luni nu este altceva decât o "rotire mascată”, rămâne să ne lămurească timpul și istoria. Până una alta, în mult invocata democrație moartă înainte de a se naște, nu mai cred nici ei. Cu o justiție care a făcut un titlu de glorie din a apăra infractori, fără o presă, pilonul de bază al unei democrații și fără o constituție și o legislație coerentă, fără instituții funcționale... despre ce democrație să mai vorbim ? Poate doar despre "democrația intereselor personale” și nicidecum despre democrația unui stat. Un stat în care un sistem sanitar, este distrus din interior prin "fabricarea” a peste 300.000 de pensionari pe caz de boală, care consumau o parte a bugetului prin cârciumi, dar nimeni nu "vede”, nu poate fi stat. Nu aș vrea să mai vorbesc despre piedici puse învățământului, de "personalități” precum Andrei Marga, Ecaterina Andronescu sau multdiscutatul Marius Nistor.

Categorie: Politică | Vizualizări: 463 | Adăugat de: justi | Data: 2012-07-30 | Comentarii (0)

Așteptam fâsul acela, care de obicei, dezumflă pe cei care din când în când își mai umflă penele. Iată că în sfârșit s-a produs. Cu o seninătate demnă de tot disprețul, PDListii anunță cu surle și trâmbițe neparticiparea la vot, iar toată propaganda de distrugere a democrației adresată rivalilor USListi, se duce pe apa sâmbetei. VOTUL, este esența democrației, este un drept constituțional,  posesorul acestui drept este singurul în măsură să hotărască ce trebuie să facă cu el. Dar nu ne mai putem mira, atâta timp cat parlrmentul României este locul unde acest drept este încălcat cu regularitate. Am asistat de atâtea ori la mascarada numită "vot secret cu bile”, executată de apărătorii democrației cu nevinovatele bilute ținute pe sus, încât puteai să știi rezultatul fără să mai deschizi urnele. Dar să revenim. După toată această perioadă în care constituția țării a fost pusă sub preș, zângănitul săbiilor a răsunat până deasupra Europei, iar Europa la radul ei ne-a arătat amenințător biciul. După toată această perioadă în care leul aproape că s-a ascuns de rușine, am schimbat guvern, președinți, destine umane, am promovat josnicie și ură... DE CE ? actul final, referendumul, trebuie boicotat.
În mijlocul acestei harababuri politice sunt eu, "omul simplu de pe stradă”, cum le place lor să zică. Eu sunt cel care plătește bucățile lipsă din leu, neputința guvernelor, aroganța președinților,  jocul murdar, împuțit al tuturor politicienilor... iclusiv costul acestui referendum. Și dacă tot plătesc, lăsați-mă să spun și eu măcar una dintre cele două vorbe; DA sau NU. Măcar atât, dacă despre tot ceea ce se întâmplă, nimeni nu este capabil să dea o explicație pertinentă și credibilă.
Daltoniștii presei, văd "adevărul” numai după numărul banilor primiți, scuipă sau ling după cum primesc ordine, fără să ia în calcul, că s-ar putea ca nici copiii și nici nepoții lor să nu aibă "șansa” lor de acum... si să se chinuiască să supraviețuiască intro societate mizerabilă, la care ei, prin comportarea lor nedemnă de un ziarist, au contribuit din plin. La nivelul la care se pretind, mie, omului simplu, îmi este greu să înțeleg această ușurință cu care pot suporta umilința sau își vând demnitatea pentru bani, indiferent de numărul lor.

Categorie: Politică | Vizualizări: 518 | Adăugat de: justi | Data: 2012-07-25 | Comentarii (1)

În majoritatea cazurilor și mai ales în România, debutul în politică începe cu "munca de jos”, lucru normal dacă ne gândim că nimic nu se face fără transpirație. (cei care ard această etapă, își cumpără cu ceva mărunțiș un bilet de intrare) Prima condiție, trebuie să fii acceptat și recomandat de "unul mai mare”. Să fii ascultător, supus și puțin isteț, nu contează cată carte ai. După ce te-a citit, "ăla mare” iți hotareste intrarea în marele tău destin politic. Poți începe cu multe, dar foarte legat de nevoile momentului. Să luăm situația de fată, referendumul. Fiecare tabără are interesul să câștige.  Câștigă cel care obține mai multe voturi, pentru asta trebuie acționat asupra votantului, cu toate mijloacele, sub toate formele. De la nelipsita pungă cu zahar, micul afiș din cutia poștală și până la marile banere care ne astupă uneori ferestrele. Dezvoltarea internetului a născut o nouă metodă de luptă și implicit o nouă "profesie”, propagandistul virtual. Rețelele de socializare, forumurile politice ale mass media și orice loc unde găsesc spațiu populat cu propagandă în domeniu. Sunt foarte silitori, deschid o mulțime de conturi, nu au nicăieri o identitate adevărată și mai tot timpul folosesc un vocabular care îi da de gol. De multe ori nici nu citesc ce ai scris, au textele lor aproximative, pe care le postează din toate conturile, desconspirându-se. Despre tehnica internetului nu au nici cea mai vagă cunoștință, intrând cu toate nikurile pe unele pagini,  unde lasă sub nume și adresele diferite ale paginilor deschise, același IP, același MAC, același sistem de operare... același browser. Nimeni nu le-a explicat că în spațiu virtual ai mai multe "acte de identitate” decât în lumea reală... dar există posibilitatea ca nici cei care le-au dat această "muncă” să nu știe...


Categorie: Politică | Vizualizări: 345 | Adăugat de: justi | Data: 2012-07-24 | Comentarii (0)

Nu, nu este nici o greșeală, între "democrație” și "democrația comunistă” este aceeași diferență ca între "a alege” și "a vota”. Noi votăm dintotdeauna, am votat și în comunism, de ales nu am ales niciodată, de ales se aleg ei între ei, noi doar îi votăm. Le votăm promisiunile și mai tot timpul așa și rămân, promisiuni.
Cine își mai amintește de "luminița de la capătul tunelului” ?!?! A rămas doar o poveste, o gogoriță cu care ne-au păcălit să le mai dăm odată puterea... și după fiecare promisiune stăm cuminți și așteptăm. Așteptarea noastră s-a dovedit a fi păguboasă, iar azi ne trezim că sutem târâți până pe marginea prăpastiei. De la ei nu se vede, pentru că între ei și prăpastie suntem noi... și vrem sau nu, îi sprijinim involuntar. Între Basesti și Crini stau Ponții și Videnii, niciunul mai breaz, niciunul mai bun, sunt toți o apă și un pământ. Dacă știți unul singur care să nu le semene, spuneți-l... și pot demonstra contrariul. Acuzele reciproce interminabile, indiferent că este vorba de barbați sau femei, (până la urmă, mame) încrâncenările pe care le vedem zi de zi, manifestate fără niciun fel de rușine, fără nici o reținere, nu sunt o piesă de teatru bine jucată, este doar purul adevăr. Bătălia lor mizerabilă, nu a avut niciodată scopul pentru care, noi, de bună credință i-am votat. Bătălia lor a rămas aceeași de la început, iar scopul ei, unul singur, puterea și îmbogățirea. Lipsa totală de preocupare fată de bunul mers al societății, cu tot ce cuprinde ea, i-a adus astăzi în situația de a se bate și pe sărăcie. La un alt nivel de bunăstare, micile lor "invarteli” ar fi trecut neobservate. Cine oare condamnă o albină care adună mierea unei flori ? Spre rușinea lor, postura în care au ajuns este a unei muște pe un rahat... și asta provoacă scârbă. Din când în când mai încearcă să evite rușinea în care au intrat, pretinzând că nu sunt toți în aceeași oală, dar realitatea nu poate fi evitată. Teatrul lor edifică această realitate. Că tot vorbim de teatru, dacă în timpul unui spectacol doi nebuni produc dezordine, sunt dați afară... pentru liniștea celorlalți. Nu țin minte să se fi întâmplat așa ceva în Parlamentul României și nici să fi demisionat cineva pe motiv că nu vrea să-și păteze cinstea, stând la un loc cu hoții. Evenimentele recente au depășit orice măsură, calea spre prăpastie se înclină cu fiecare clipă. 
Generația tânără, bine pregătită, nu are nici curajul nici puterea să meargă singură, iar pretenția lor de a convinge că au dorința unei alte lumi, se pierde în același vocabular sinistru și murdar. Lansarea partidului Noua Republică a fost umbrită de asemenea discursuri. Iată un exemplu. Mihai Răzvan Ungureanu, avea să rostească o frază mizerabilă. ("Să dăm jos din politica românească omul de Neanderthal") Chiar dacă exprimă un adevăr, fraza respectivă nu are cum certifica aceste pretenții. 
Intrarea acestui partid într-o combinație, alături de oricare dintre vechile partide este după părerea mea o greșeală. Asta arată nu numai graba spre putere, dar face să se piardă și scopul și rațiunea înființării, alternativa. Până în luna Noiembrie este suficient timp pentru a încerca o popularizare și un câștig electoral suficient, încât să încurce actualele calcule. 

Categorie: Politică | Vizualizări: 553 | Adăugat de: justi | Data: 2012-07-22 | Comentarii (0)

Categorie: Politică | Vizualizări: 334 | Adăugat de: justi | Data: 2012-07-21 | Comentarii (0)

Nu, nu este nicio greșeală, conviețuirea celor două cuvinte nu este posibilă și nu are nici sens, dar este singura modalitate de a încerca să definim realitatea democratică care încă ne mai guvernează și după douăzeci și doi de ani. Este doar un fel de concept adhoc, capabil să ne ducă în mijlocul realității. Acum că am lămurit cum stau lucrurile să trecem la subiectul în sine...

Bănuiți, cred, că este vorba despre proverbul; "un prost aruncă o piatră în baltă și zece deștepți nu pot să o scoată”. Piatra noastră, că să lămurim totul din capul locului, este o "teză de doctorat”, iar balta nu este altceva decât mai sus numita democrație comunistă. Atârnată în mod viclean de Victor Ponta prin anul 2003, astăzi s-a dovedit a fi o frână în bunul mers al acesteia. Dar să vedem cine este acest Victor Ponta. Absolvent al facultății de drept din cadrul Universității București, intrat în politica românească cu ambiții mărețe, lăudat în mod viclean de "politicienii” timpului, s-a pierdut pas cu pas în mrejele arogantei, duse uneori până la "fudulia prostului”. Dorința de putere, insuflată ca un cult, l-a luat sub "ocrotirea” ei, motiv pentru care a început o auto împăunare artificială. Arogându-și rând pe rând mai multe titluri, unele mai pompoase decât altele, mai mult false decât adevărate, a reușit să ajungă acolo unde și-a dorit dintotdeauna, dar pe partea negativă. Orbit de aroganța și dorința de putere, a fost împins foarte ușor la scosul castanelor din foc. Mândria, nu îl poate convige nici acum în ceasul al doisprezece-lea, să-și recunoască greselelile, să încerce o împăcare cu adevărul. Pentru el, adevărul este doar vârful spre care se simte împins, fără  să-i fie explicat cat de periculoasă este căderea... și asta doar  pentru că ei să-și atingă scopul murdar,

Categorie: Politică | Vizualizări: 322 | Adăugat de: justi | Data: 2012-07-20 | Comentarii (0)

"La liberté est le droit de faire ce que leș lois permettent”.( Montesquieu)

"Libertatea, este dreptul de a face ceea ce permit legile”, ne spune pe pagina lui de facebook,Victor Ponta. Se vede însă, că... năravul din fire n-are lecuire. De două luni îl batem la cap cu plagiatul, dar se vede că pentru dumnealui obișnuința este o a doua natură, din moment ce îl citează pe Montesquieu fără blestematele de ghilimele. Știu, va găsi imediat cel puțin o mie de motive, va spune că în cazul de fată numele autorului era suficient... mă îndoiesc de faptul că făcând atâtea studii, masterate și doctorate în drept internațional, nu știe cele câteva reguli simple,  valabile de peste 150 de ani. Logic, nu poate fi decât o explicație; domnul Ponta încearcă să ne dovedească nevinovăția în cazul mult hulitului plagiat, încercând să ne convingă că dumnealui o face involuntar din cauza unei boli contemporane grave, "lapsusul ghilimelelor”. (n-am găsit altă denumire) Să-i acordăm domnului Ponta prezumția de nevinovăție, (face parte din lege) să-l întrebăm însă, dacă dumnealui știe cine poate stabili totuși vinovăția unui individ ? (excludem cazul de fată) Oricât am întoarce legile de pe o parte pe alta, acest lucru nu poate fi stabilit decât de justiție. Atunci, domnule Ponta poate ne lămuriți și pe noi, în baza cărei decizii judecătorești (indiferent de nivel) ați stabilit că Avocatul Poporului poartă o vină care să vă dea dreptul ilocuirii lui ? (să bănuim cumva învățături Iliesciene ?) Numai comunismul lua decizii după bunul plac, de aceea l-am schimbat cu democrația. Dați-vă demisia domnule Ponta, nu încercați să ne faceți să vă obligăm... între timp am învățat de unde să începem.

Categorie: Politică | Vizualizări: 412 | Adăugat de: justi | Data: 2012-07-14 | Comentarii (0)

Se apropie un sfert de secol de așteptare zadarnică, un sfert de secol de suferită și sacrificiu, un sfert de secol în care certitudinea nu mai poate face loc îndoielilor. Actuala "clasă politică” este de fapt un fost partid, rupt în bucăți din nevoi democratice și pus pe acaparat averea țării și sărăcirea acestui "popor”. (cum le place lor să spună) Adunați în vâltoarea revoluției de mirosul îmbogățiri, indivizi din cele mai dubioase spete, au reușit în acești ani să ducă tara dincolo de speranțele noastre, călcând peste respectul fată de morții revoluției. Nu pot alege nume, niciunul nu merită scos din acest context, fiecare are pata proprie, mai mare sau mai mică. Femeia politică nu este nici ea cu nimic mai prejos. Încrâncenarea  politică i-a deformat feminitatea, iar prin acțiunile sale vedem limpede dovada pierderii simțului matern. O mamă, este cu adevărat mamă atunci când din această postură, manifestă acest simt fată de toți copii, nu numai fată de propri copii. În interiorul acestei clase s-au mai strecurat din când în când cei care au avut banii necesari să plătească biletul de intrare, fără să mai conteze  pregătirea... și cu aceleași apucături de lăcomie. Tinerii promovați din necesitatea de a arată respectul democratic, au fost aleși cu grijă și convertiți și ei scopului general, cu mici mărunțișuri sclipitoare. Presa, așa zisul câine de pază al democrației, este și ea acaparată aproape în totalitate. Pe de o parte ăi de Gadea sau Dana Grecu, de cealaltă parte ăi de Turcescu sau Andreea Pora... prin propriile interese meschine, de multe ori absurde sau sfidătoare, fată de realitățile celor care duc cu adevărat greul acestei țări, au reușit să creeze haos, să rupă societatea în bucăți, făcând jocul murdar al așa zisilor politicieni ai acestui timp. Ziariștii care văd cu adevărat negrul negru și albul alb, nu ajung nici cat să faci o pereche de mânuși. Formatorii de opinie cu pretenții dizidențe, din clasa lui Emil Hurezeanu sau Mircea Dinescu, convertiți și ei la negura vremurilor, s-au pierdut fiecare prin bucata de societate care a crezut că i se potrivește. Despre intelectualitate nici măcar nu putem vorbi, stau liniștiți, ficare pe unde a apucat și suferă împreună cu "muritorii de rand”, lucru nepermis, dacă ne gândim la diferența de înțelegere a realității. Societatea civilă nu a imvatat să vorbească suficient, iar acolo unde unele ONG-uri aveau o picătură de potențial, le-a fost cumpărată. (Vezi Pro Democrația) 
Ceea ce vedem astăzi, după aproape un sfert de veac nu este alceva, decât mârâitul unor minți bolnave, care se luptă pe fată și fără rușine, pe ultimile firimituri. Când nu vor mai fi aceste firimituri, se vor repezi asupra noastră să fure și ce ne-au mai lăsat, sărăcia.
A venit timpul să-i dăm la o parte. A venit timpul să înțelegem că pentru ei nu mai exita posibilitatea vindecării de această boală, hoția. A venit timpul să le arătăm unde este cu adevărat puterea pe care ei se bat ca chiorii, împroșcând acest neam cu rușine în fata lumii. Să votăm pe alții, care nu mai au nicio legătură cu ei. Au apărut partide noi, fără bilete plătite, cu oameni pregătiți prin propria sudoare. Știu, o să spuneți că există un risc, dar riscul acesta este mult mai departe de comunism, de cei care azi încearcă cu disperare să ne întoarcă înapoi. Schimparea lor, va aduce cu sine și teama fată de noi, fată de faptul că știm ce avem de făcut atunci când vor încerca la rândul lor, pasul alături. Democrația, trebuie să fim noi, nu ei. Răul, nu vine de la cei puțini care calcă alături, ci de la cei mulți care nu fac nimic.

Categorie: Politică | Vizualizări: 429 | Adăugat de: justi | Data: 2012-07-13 | Comentarii (1)

Apa rece nu îmbată, spune un proverb... și totuși clasa politică o face cu noi de mulți ani și nu putem spune că fără succes. Numai un naiv mai poate crede că cei doi măscărici, marele specialist în furt intelectual Victor Ponta și superchiulangiul Crin Antonescu (care în acest mandat are mai multe absențe decât PSDistul Catalin Voicu, care a stat un an în pușcărie) au vreun amestec (sau vreun "merit”) în tot acest circ și din păcate mai sunt și destui naivi(uneori implicați pe plata lui Iuda). În spatele lor, nume pe care ne-am saturat să le rostim, fac planuri diabolice  de prădare a ceea ce a mai rămas, conturează noi metode de sărăcire directă sau indirectă a romanilor. În aceste zile, în timp ce noi privim cu sufletul la gură încercând să înnodăm un fir al unei speranțe care nu mai există de multă vreme, Dan Voiculescu, proaspătul demisionat al parlamentului pe motive pe care le cunoaștem, înnoiește contractele de energie chiar sub oblăduirea actualului guvern. Cat ne costă toată această mascaradă nejustificată, cu câteva luni înainte de alegeri, este greu de calculat. Devalorizarea leului, scăderea retingului de tară, costul referendumului se ridică și el la 20.000.000 euro. Democrația costă, ne spun politicieni și suntem dispuși să plătim, dar nu suntem dispuși să plătim prostia și hoția. Eu aș face un pas mai departe și aș spune că tot acest circ nu este alceva decât o crasă manipulare cu care încearcă periodic să-și recapete credibilitatea. Abilitatea lor de a creea asemenea momente a ajuns să depășească orice închipuire. Acuzele reciproce, sunt doar înțelegeri meschine. Au alături și o bună parte a presei (peste 80%) care joacă aceles rol. Puterea mea de înțelegere nu poate concepe cum fiecare tabără găsește unei legi o interpretare diferită, (fiecare pentru turta lui) o lege pe care au votat-o împreună sub aceeași idee. Nu pot înțelege ziariști care peste aceeași faptă, unii scuipă și iar alții ling. Ce să înțeleagă omul din stradă ?... îi auzi repetând aproape mecanic, asta mă întreb și eu. Aș vrea să greșesc, dar risc să fac un pronostic. Hidroelectrica, posta Română, televiziunea Română... sunt aproape de faliment, chipurile,  sub guvernul Boc. Televiziunea nu se poate privatiza, dar sunt sigur că celelalte două (sau câte ori mai fi) le va privatiza actualul guvern, pe vechiul și mucegăitul motiv că statul nu mai are bani pentru redresarea lor. Mă îndoiesc că soarta gazelor de șist, Cuprumin sau Roșia Montană va fi alta  decât cea plănuită. Și astfel închipuiții dușmani vor câștiga fiecare, chiar sub privirile noastre.  Secretizarea multor contracte încheiate de ei cu întreprinderile staului nu sunt decât dovada hoției și a ascunderii acesteia în cel mai mafiot stil, pentru care s-au asigurat cu legi imorale și neconstutionale.  Avem puterea să le arătăm că am învățat unde este puterea democrației. Vin alegerile, să-i trimitem acasă până la ultimul si să aducem alții noi, care nu vor mai uma această cale. Să le arătăm că se poate, să creeam precedentul care să le dovedească, că simplitatea de care ne acuză este doar în mintea lor, uneori prea ocupată cu propria lor arogantă.
Categorie: Politică | Vizualizări: 358 | Adăugat de: justi | Data: 2012-07-07 | Comentarii (0)

E mult de-atunci, timpul s-a dus.
Noi n-am uitat
Când gloanţele-au ucis,
Şi morţii ni i-au luat.
I-am căutat, îi căutăm,
Îi vrem, ne doare.
Să punem la mormântul lor
O floare şi-o lacrimă,
Să-şi umezească sufletul
Încins de gloanţele
Ce fără vină i-au ucis.
De ce-au făcut-o, de ce tac,
Unde ne duc ? Acum au alte treburi.
Ei spun că ne conduc.
Şi ştiu, dar se feresc,
Se-ascund, nu vor.....
Şi sigur, sau poate nu,
Au şi ei morţii lor.  
Aceste câteva cuvinte au sfânta menire de a ne aminti timpul și felul în care aceast neam românesc, a crezut și a sperat că a pornit pe drumul democrației. Astăzi, după 22 de ani, nu ne-a mai rămas nici măcar iluzia. A trebuit să treacă timp să înțelegem că nu am plecat nicăieri și că de fapt am fost împinși de la spate să schimbăm un comunism cu un alt comunism, am fost împinși de la spate să facilităm comuniștilor posibilitatea de a fura fără să se teamă, cu legi scrise, cu libertatea pe care ne-a dat-o democrația, "o democrație” care nu este și nu a fost niciodată aceeași pentru toți. Democrația lor a devalizat bănci, a distrus industrie și agricultură, a vândut resursele țării, a distrus învățământul și sănătatea, a inventat sute de taxe și impozite, a despatit părinții de copii, a născut nesiguranța străzii și a zilei de mâine, a generat mafie, dar cel mai grav... disperarea acestor ani a făcut mii de victime, victime, care azi nu mai sunt genocidul nimănui ci doar simple procente statistice. Democrația noastră ne-a adus libertatea de a... a, da, de "exprimare”. Putem să vorbim orice, oricât și oriunde, oricum nu ne mai ascultă nimeni, pentru ei, "această exprimare”, este doar un fel de lătrat la lună. În democrația noastră mai intră câteva mărunțișuri, (pe care ei nu prea le au) avem obligația de a munci cinstit, de a plăti la timp taxele și impozitele, (asta pentru că trebuie bani de borduri) și eventual de a muri undeva în preajma pensionării.
Unde am ajuns astăzi ? După toate aparențele, cu câțiva pași înapoi.
Primul politician al țării, este la locul lui, în marele partid pe care l-a creeat, n-am să-i spun numele, a devenit plictisitor de atâția ani. Este adevărat, partidul este ceva mai mic după ce a suferit o sciziparitate precum bacilul lui Koch, lucru necesar pentru democrație. (trucuri comuniste) La vremuri de restriște, partidul își cheamă frații să împlinească zicala, "unde-s mulți puterea... ". Acum, când vă spun această poveste, trei dintre frați s-au unit împotriva celui de al patru-lea. Drept să spun, nu știu dacă e pe bune sau doar așa pentru ochii noștri. S-a mai întâmplat, asta este, frați, frați, dar când nu mai e brânză... ! 
Cert este că povestea asta cu puterea nu este o glumă, cei trei au încropit imediat un guvern, și au hotărât să pună tara la treabă. Nu că ar fi adevărat, am învățat din experiență, politicienii astia știu să conducă numai când sunt în opoziție, când ajung la putere fac ei ce fac și nu mai sunt capabili de nimic. Ptiu, doamne iartă-mă, ma luat gura pe dinainte... era să uit, devin și mai capabili... își fac niște averi de nu-ți vine să crezi că așa ceva e posibil pe criza asta.
Dar să revenim la oile noastre, adică la guvern. Nu știu cum se face că de data asta cei trei frați (nu de la răsărit... sau s-ar putea, niciodată nu se știe) au cam dat greș cu guvernul. Cine a zis că necuratul asta este necurat, mare dreptate a avut. Că să vezi, tocmai la învățământ, ministrul (ministra) nu a putut fi validat pe motiv că ar fi copiat (nu are importanță ce). A fost adus altul, a fost validat, dar necuratul era cu coada acolo, nu apucase să o scoată, minune mare și asta tot cu copiatul. (nici aici nu are importată ce) A fost demis și pus un interimar. Vă spun cu subiect și predicat, nu știu dacă a fost luat de la circ, sau el și-a greșit cariera, are însă și un merit, momentan este singurul ministru din acest guvern care și-a dus mandatul până la capăt  Acum țineți-vă bine, noul numit sa dovedit (tot cu subiect și predicat) că a coordonat teză de doctorat care s-a dovedit a fi un plagiat.
Dar se vede treaba că necuratului ori i-a rămas coada înțepenită ori a prins drag de guvern. Sus în vârf, adicătelea primul ministru, conform cv-ului de pe site-ul parlamentului și al guvernului, apărea a fi plin de studii, dar în final s-a dovedit a fi gol de cunoștințe. (a nu se confunda cu relații) Masteratul afișat s-a dovedit a fi un fâs iar teza de doctorat a fi un plagiat notoriu. Când un absolvent de drept internațional nu cunoaște cele câteva reguli de editare ale unei teze de doctorat, miroase a ceva urât. Cele câteva reguli fac parte din jurisdicția internațională și sunt aceleași de peste 150 de ani. Aș putea presupune că "profesorul” care i-a coordonat teza de doctorat și-a dat seama de capacitatea elevului său și a fost intenționat să-i lege o tinichea de coadă, vina totuși rămâne, iar dacă nu este așa, nici "profesorul” nu este demn de acest nume.
Spuneam că primul politician al țării este la locul lui, chiar și cu titlu onorific, sunt convins că măcar de două sfori ale acestui guvern ține și el, atât cât să nu se plictisească. Celelalte sfori sunt la vechii și bătrânii sforari care nu numai că nu le-au dat drumul niciodată, iar acum, mai mult ca oricând, când justiția a făcut câțiva pași pe calea pe care trebuia să meargă de la început, le-au prins și cu dinții.
Dar cum să sumoti un guvern asupra unui biet frate, cine te mai crede, așa că au căutat și un alt "dușman”, mai puternic, care să dea greutate unei activități, care nu era ultima care ne lipsea acum, dar cum să o faci pe cea pentru care ai fost ales când nu ști de unde să începi ?
În fruntea țării, ajunsese cum numai la noi se poate ajunge, un fost marinar, care după spusele lui, pe când era marinar se ocupa și cu bișniță cu blugi. Un om de altfel cumsecade, care n-a făcut rău nimănui, a făcut avere din blugi, iar ca marinar a condus nave mari și complicate, gurile rele spun că era în stare să comande o întreagă flota fără să poată cineva afla unde o duce.
E omul nostru, au spus marii sforarii. Motivele pentru care au cășunat (era să zic Casuneanu ) așa pe el nu sunt prea clare, (nici pentru ei) așa că s-au hotărât să întrebe pe cineva mai priceput. Am văzut și eu, foarte multe lucruri nu le sunt clare, nici măcar Constituția pe care ei înșiși au scris-o. Cum nu înțeleg ceva din ea se duc la Nalta Curte, cum se ducea pe vremuri moș Ion Roată.
Am înțeles până la urmă că nu cu omul aveau ei prea multă treabă, aveau nevoie doar de scaunul lui, era singurul scaun în care se poate dormi mai comod, iar ei aveau pe cineva care iubea foarte mult somnul. (probabil că în aceeași măsură și peștele cu numele respectiv, pentru că este de prin partea locului, dar asta este o altă poveste)
Primul ministru a fost pus în fată... (omul acela plin de gol, de care vă spuneam) și cum i-a fost rostit numele, egoul lui a început să crească, i-a umplut eul și a dat puțin și pe dinafară. Cineva a tras de sfoară, dar era prea târziu, a rămas cu un TIC, (nu de purcel) de câte ori iese la o declarație de presă, după două fraze aduga mecanic; nu știu, eu sunt primul ministru.
Ba într-o zi, l-au scapăt puțin din vedere și s-au trezit cu el pe la consiliul Europei, s-a dus să reprezinte tara, s-a motivat el. Avea dreptate, cum să nu se ducă, la așa o tară un așa un prim ministru. Are dreptate, câți au un parlament în tara asta ? Cred că este singurul. 
De ce a fost pus în fată ? El era primul ministru, și oricine știe că pixul unui prim ministru este cel mai bun "utilaj” pentru nivelat drumuri. (astea care merg printre legi, că delelalte...) Mucitori cum îi știm, în câteva zile au ajuns la scara marinarului, astăzi sunt hotărâți să încerce marea cu degetul...
Cam asta fac de 22 de ani, se impug, se latră, dau din coate, fură și apoi se acuză reciproc, cară avuția tarii pe alte meleaguri... și la patru ani odată au grijă să ne dea și nouă neprețuita pungă de plastic cu un litru de ulei și o pâine...
Poate că avenit timpul să dăm și noi votul la alt partid, nu contează care, oricare este tot un decor, dar trebuie să le arătăm  că puterea pe care se bat tot timpul, imitându-l pe King Kong, nu este la ei, nu a fost niciodată, le-am împrumutat-o temporar dar nu sunt demni de ea.

Categorie: Politică | Vizualizări: 395 | Adăugat de: justi | Data: 2012-07-06 | Comentarii (0)

1 2 »
NOUTATI...
Am scris pentru voi...



IN NUMELE IUBIRII

Categoriile secţiunii
Trăiesc in România [1]
De la voi cum se vede ? [3]
D'ale lor... [2]
Politică [12]
Pamflet [1]
Poezie patriotică [8]
Poezie politică [11]

Arhiva materialelor


Evenimente

Calendar
«  Octombrie 2017  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
      1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

Prietenii site-ului
  • Creaţi un website gratuit
  • Desktop Online
  • Jocuri Online Gratuite
  • Tutoriale Video
  • Toate Tag-urile HTML
  • Kit-uri de Navigator

  • util

    Log in

    Căutare

    Copyright MyCorp © 2017Găzduire site gratuită — uCoz