Am scris acest poem pentru o tară;
Şi democrată... dar şi membră UE...
Pamflet, la lecturare, de-o să pară,
Eu ştiu ce-am scris şi garantez că nu e.
În tara asta a venit momentul
Ca tot ce mişcă, zboară sau tuşeşte,
Să hotărască numai parlamentul...
Fiind singură putere ce gândeşte.
Noi i-am ales şi tot noi i-am votat,
Ei hotărăsc când ninge şi când plouă,
Având în dreptul lor câte-un mandat.
O bună parte, au... şi câte două.
Cum nu-ntelegeti ? daţi-mi un moment
Să vă explic, nu-i nici o cacialma,
Pe unul l-au primit din parlament,
Iar altul e trimis de DNA.
Şi-au luat sintagma, "dinte pentru dinte”
(Că astia sunt... şi-atâta ştiu băieţii)
Şi c-am pe tot ce scrie pesedinte
E luat şi dat cu el de toţi pereţii.
Iar prim ministrul, ce mai tura vura,
Nici înclinare nu e... nici prestanţă,
Dar când e vorba să deschidă gura
Nu mai încape-n el de arogantă.
Ar vrea ca de la Tisa pân’-la Nistru
Şi de la cuiul hărţii la Danubiu,
Să ştie toţi că el e prim ministru
Încât să nu mai fie niciun dubiu.
Mai vrea să ştim, c-atâta-nvăţătură
Şi-atâtea masterate la un loc,
(E vorba lui şi nu i-o luăm din gură)
N-avea nici Titulescu şi nici Boc.
Dar rele voci... o spun, firar să fie,
Că n-o să stea pe loc cu-nvăţătura,
Îşi ia şi masteratul pe prostie,
Să justifice... tot ce-i toacă gura.
