|
Ce popor, care popor... de unde popor ? Acest popor, care este când prea mult, când prea puțin, când nepăsător, când nesimțit, când mituit, când cinstit, când incapabil, când inconștient, când analfabet... când... La atâtea calificative, unele mai invective decât altele, nu lipsește decât întrebarea; ce caută acest popor în tara lor (a politicienilor) ? Socotit în cifre sau procente, funcție de interesele lor, omul de rând, este pentru ei, doar mijlocul prin care urcă în scaunele țârii și veșnicul dator fată de statul pe care ei pretind că îl reprezintă. Cei care urcă acolo sus, sunt aleși de partide pe criterii bine stabilite; supuși, ascultători și neapărat cu o contribuție monetară consistentă. Aparent democratic, sistemul nu face decât să promoveze în majoritatea cazurilor, idivizi de cea mai joasă speță, care au însă grijă să nu uite de propovăduirea acestui concept, democrația. Mediocritatea lor, (pe care nu o recunosc nici în fata dovezilor) naște legi inaplicabile, cu tente nedemocratice, de multe ori anticonstituționale. Dintre cei peste patru sute de parlamentari un număr neglijabil au capacitatea dialogului și a legalității cuvintelor rostite, restul sunt simple cartele de vot manual, aproape jumătate având dosare penale pe rol, sau condamnări. Încotro poate fi dusă o tară cu asemenea politicieni, cei douăzeci și doi de ani o spun în gura mare, nicăieri. Lângă averile lor, domnește nesiguranța și sărăcia. Principala lor preocupare, furtul, uneori instituționalizat, naște lupte dăunătoare și costisitoare, singurul plătitor al prostiei lor, fiind tot săracul. Numai în ultima lună, costul acestei prostii, material sau de altă natură, este incalculabil. Pasul înapoi în timp, rușinea în care au dus leul. mizeria aruncată în ochii lumii exterioare, nu pot fi calculate, dar durerea lor ne acoperă tot pe noi, săracii. Cu o clasă politică în care Ion Iliescu, încă își mai etalează ideile "revoluționare”, cu un Traian Basescu pierdut în amintirile bișniței cu blugi și țigări, un Victor Ponta obsedat de aroganța titlurilor, (repetând obsesiv calitatea lui de prim ministru sau președinte de partid) un Crin Antonescu aproape tras la indigo cu Ponta, dar mai chiulangiu și alte atâtea nume "sonore” (care au ajuns să ne creeze scârbă) ca Videanu, Voiculescu, Hrebenciuc, Tariceanu, Elena Udrea, Roberta Anastase, Adrian Nastase, etc...etc...etc.. șansele schimbărilor economice și sociale sunt nule. După 22 de ani, mai au tupeul să rostească cuvântul schimbare, ascunzând în spatele lui excomunista "rotire a cadrelor”. Poate că toată această mascaradă a ultimelor luni nu este altceva decât o "rotire mascată”, rămâne să ne lămurească timpul și istoria. Până una alta, în mult invocata democrație moartă înainte de a se naște, nu mai cred nici ei. Cu o justiție care a făcut un titlu de glorie din a apăra infractori, fără o presă, pilonul de bază al unei democrații și fără o constituție și o legislație coerentă, fără instituții funcționale... despre ce democrație să mai vorbim ? Poate doar despre "democrația intereselor personale” și nicidecum despre democrația unui stat. Un stat în care un sistem sanitar, este distrus din interior prin "fabricarea” a peste 300.000 de pensionari pe caz de boală, care consumau o parte a bugetului prin cârciumi, dar nimeni nu "vede”, nu poate fi stat. Nu aș vrea să mai vorbesc despre piedici puse învățământului, de "personalități” precum Andrei Marga, Ecaterina Andronescu sau multdiscutatul Marius Nistor.
|
