vorbe goale...
de la voi cum se vede ?
Sunt omul simplu de pe stradă,
Cum deseori am fost numit
De guvernanţi, când ies la sfadă,
Intr-un limbaj de promenadă
Analfabet şi gângăvit... continuare
Miercuri, 2017-08-23, 10:22 PM
Bine aţi venit Vizitator | RSS
Avatar...



D'ale lor...
Cu și fără...

Testamentul lui Năstase...


Stiri...

Statistici

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0

1 2 3 4 5 6 »
Mă văd şi-acuma, mic, nu prea cuminte,
Copilu’-acela dornic de colind.
Mă pregăteam… cu zile, înainte,
Cântând colinde, nopţile, dormind.

Le mai îngân şi astăzi, printre rânduri,
Ca într-un vis în care-am aţipit.
E doar un fel de-a împleti din gânduri
Cu bucuria mărului primit.

Cu fulgii care pică peste gene,
Cu îmbrânceli, cu apa din opinci…
Copii zburdalnici înfruntând troiene,
Pentru un măr… sau două, poate cinci.

Cuprinşi de bucuria sărbătorii,
În mintea noastră, darnicul Crăciun
N-ar fi venit, de noi, colindătorii,
Nu-L colindam în seara de ajun…


Vizualizări: 108 | Adăugat de: justi | Data: 2013-12-03 | Comentarii (0)

Moşule nu-s supălat,
C-am găsit ghetele goale
Lângă uşă la intlale
Şi io cled că m-ai uitat.

Io sunt male, cum am zis,
Da plietena mea-i mică
Şi-al fi vlut o păpuşică,
Ca io pentlu ea ţi-am sclis.

Cled c-ai fost plea ocupat
De-ai uitat aşa de mine.
E plea mult şi pentlu tine,
De-aia nu m-am supălat.

Da la anu’ cale vine
Am să clesc şi vleau in schimb,
Un Fellali ca s-o plimb…
Dal să nu mai uiţi de mine.


Vizualizări: 115 | Adăugat de: justi | Data: 2013-12-03 | Comentarii (0)


Uneori înduioşător de blândă, alteori înfricoşător de dură. Uneori se putea ascunde în spatele unui singur i, fără să fie văzută, alteori se chinuia în spatele unui w, fără să reuşească. Niciodată învinsă, tot timpul cuceritoare, se plimba nestingherită prin lumea cuvintelor. Purta haina celui bine citit şi educat. Acolo am văzut-o pentru prima oară. Avea sclipirea şi descătuşarea omului vesel. dar şi umbra omului trist, de multe ori simultan. Luptătoare convinsă, cădea uneori în tristeţea învinsului. Este uimitor să vezi cum pot fi stăpânite atâtea stări de unul singur. O urmăream tot timpul cu frica celui ce riscă să piardă ceva. I-am scris cuvinte înălţătoare, am admirat-o cu toată admiraţia mea, încercând să copiez felul ei de a fi. Uşor, uşor, am construit în jurul ei o statuie, la început din piatră, dar admiraţia pentru ea creştea cu fiecare zi. Am început să şlefuiesc piatra până s-a transformat în marmoră. Şi tot nu a fost îndeajuns. Am şlefuit în continuare, şi marmora a devenit cleştar. Abia când strălucirea ei a fost maximă, mi-am dat seama ce greşeală am făcut. În interiorul statuii, ucisesem un OM. Un OM, care avea în el o mică parte din tot ce se cheamă univers. Un OM care purta în el dragoste şi iubire. Un OM care nu avea nevoie de o statuie, ci de un gând frumos, o floare sau un vers. Îmi cer iertare OMULE.


Vizualizări: 93 | Adăugat de: justi | Data: 2013-11-29 | Comentarii (0)

Să pui cuvinte-n vers şi versu'-n poezie 
E-n primul rând un har; ş-apoi... o datorie. 
Respectă-ţi însă harul, că l-ai primit cu rost, 
Înşiră doar esenţa, nu scrie mult şi prost !

Apleacă-te, poete, asupra de cuvânt, 
Ascultă-l cu răbdare, respectă-l că e sfânt. 
Nu aşeza alături şi ură, şi dreptate, 
Niciunul nu mai are aceeaşi greutate.

Cuvantu-acesta simplu îşi are rostul lui, 
Nu stă supus orbeşte, oriunde şi oricui. 
El poate fi pământul pe care să păşeşti 
Sau poate fi durerea ce vrei să-mpărtăşeşti.

De-ar fi trăit acum, când am păşit şi-n cer, 
Cam câte Iliade ne-ar mai fi scris Homer? 
Ori bunul Eminescu de mai trăia o vreme, 
Aveam istorii scrise în stihuri şi poeme.

Azi mulţi ne vrem poeţi... cu har şi fără har, 
Ne punem timpu'-n vers, dar versu' e-n zadar. 
Nimic nu se mai leagă, puţin are-nţeles, 
Şi carte după carte... o facem mult prea des.

Atâtea versuri curg, sau şiruri de cuvinte 
Şi nu găseşti prin ele un strop de-nvăţăminte. 
Sau cum spunea poetul: prea multe-s cu tipic, 
Nu sună nici din coadă... şi nici nu spun nimic !


Vizualizări: 268 | Adăugat de: justi | Data: 2013-11-27 | Comentarii (0)

Plăpândă fiinţă, gingaşă, dar şi dură. 
Umil rătăcitor, capriciilor din vreme, 
Tu ai ştiut să judeci cu-o măsură, 
Sfidând durerea... fără a te teme.

Cu urma ta, ai mângâiat pământul, 
Crescând vlăstarul timpului ce vine. 
Şi n-ai uitat... a-ţi ţine legământul, 
Iubindu-ne pe toţi, uitându-te pe tine.

Pe fruntea ta se oglindeşte cerul. 
Seninul lui, pălind din măreţie. 
Sălăşluiesti în tine... efemerul, 
În drumul lui nescris, spre veşnicie.


Vizualizări: 505 | Adăugat de: justi | Data: 2013-11-27 | Comentarii (0)

NOUTATI...
Am scris pentru voi...



IN NUMELE IUBIRII

Categoriile secţiunii

Arhiva materialelor


Evenimente

Calendar
«  August 2017  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031

Prietenii site-ului
  • Creaţi un website gratuit
  • Desktop Online
  • Jocuri Online Gratuite
  • Tutoriale Video
  • Toate Tag-urile HTML
  • Kit-uri de Navigator

  • util

    Log in

    Căutare

    Copyright MyCorp © 2017Găzduire site gratuită — uCoz